Smochine aperitiv

Prima data am mancat smochine uscate,mi-au placut,apoi bunicu a plantat in gradina un smochin(din cel verde) mi-au placut si mai mult smochinele si de atunci am ramas fan smochine forever si incerc tot felul de variante dulci sau sarate.E adevarat ca varianta sarata am incercat-o ceva ani mai tarziu cand am inceput sa iau contact mai mult cu gastronomia internationala.
Norocul meu este ca sunt deschisa la nou si la orice combinatie trasnita.
Genul asta de smochine in varianta sarata merg de minune la un aperitiv, la o masa cu prietenii si numai.Nu necesita nici foarte multe ingrediente nici foarte mult timp.

Varianta mea de astazi este pentru 3 persoane sau pentru o persoana mai flamanda.
Normal ca nu trebuie sa fie smochina si persona,puteti face mai multe,dar asta mai putin conteaza.Important e sa avem o reteta si apoi fiecare ne jucam cu ingredientele si cantitatile.

Eu m-am jucat cu:

3 smochine violet
6 felii sunca de Parma
75 gr branza proaspata de capra
1 lingurita miere(eventual de portocale)
1 lingura ulei masline sau avocado
radicchio
rosmarin
sare
piper

Smochinele se spala si se taie in 4,dar nu de tot, cat sa formeze o floare.Fiecare smochina se inveleste in cate 2 felii de sunca, dupa care se umplu cu branza,iar la final se pune cate putina miere peste branza.
Se pun intr-un vas termorezistent si se dau la cuptorul preincalzit 200 grade pentru 5-6 minute.

Intre timp, radicchio se desface, funza cu frunza, se spala si se usuca cu un prosop.Intr-o tigaie se adauga uleiul si se pun frunzele (fiecare pune cate frune doreste, in functie de gust) si se salta rapid in tigaie, se condimenteaza.Alaturi de radicchio putei pune si crengute de rosmarin care vor devenii crocantoase si delicioase.Daca dorit rosmarinul doar de decor , atunci il puteti lasa crund . Se servesc smochinele alaturi de frunzele de radicchio rumenite si rosmarin tocat.

Este un deliciu de care eu una nu ma satur.

Supa crema de dovleac

Zilele trecute am fost la cumparaturi cu al meu sot.Eu intru frumusel sa-mi vad de ale mele si soseste si el in spatele meu cu o hartiuta in mana spunand: "uite sa luam bacon sa facem supa". Aveam acasa luati niste dovleci, de fel ii fac fara carne sau produse derivate,dar cum domnul meu vazusese reteta asta in magazin am zis sa-i fac pe plac si ce nu fac eu pentru jumatatea mea. Retetuca care a gasit-o al meu ca reteta saptamanii recomandata de magazin, e o reteta tare simpluta, reteta care daca eliminam baconul e o reteta de post,o reteta vegetariana, chiar vegana daca se elimina si smantana si untul care poate fi inlocuit cu lei de dovleac. Dar ce sa ne lungim atata, "vorba lunga saracia omului" sa purcedem la treaba si pentru a avea pe masa o supita delicioasa avem nevoie de:

 600 gr dovleac
200 gr telina
2 cepe
 2 linguri unt
 1 l supa legume
150 gr vin alb
100 gr bacon
2 mere acrisoare
1 lingura patrunjel tocat
250 gr smantana
 sare
 piper
 nucsoara

Dovleacul si telina, le-am curatat de coaja si seminte(dovleacul), apoi le-am taiat cubulete.

Ceapa am tocat-o mai grob. Intr-o oala am pus la topit unul si am adugat ceapa, am lasat sa se inmoaie putin

dupa care am adaugat dovleacul si telina, lasand sa se dunstuiasca usor

la final adugand supa si vinul.

Se lasa la foc potrivit in jur de 30 de minute. Intre timp baconul(daca doriti sa-l adaugati) se pune intr-o tigaie fara grasime si se rumeneste usor.Merele se spala si se curata de cotor, apoi se taie cubulete.Patrunjelul se toaca si impreuna cu merele se adauga peste supa lasand sa mai fiarba inca 5 minute.

Dupa ce este gata se aduga smantana si se paseaza si se condimenteaza dupa gust.Se serveste cu bacon si patrunjel proaspat.

O alta varianta ar fi ca dupa ce ati rumenit bacon-ul sa adaugati merele si patrunjelul peste si sa dunstuiti usor.Eu am preferat prima varianta.


Sa aveti pofta.

Gem de prune si mere

Anul asta a fost anul gemurilor, al conservelor.Se pare ca dupa 15 ani de casnicie s-a trezit in mine ceva, sau cineva :-).Sau poate viata la tara m-a facut sa-mi revin, sa-mi aduc aminte cat de bine era la bunici, bunatatile facute de mama si bunica, vremea de demult, cate si mai cate si toate la un loc.
Tot din categoria vecinii nu fac nimic cu fructele din ograda, am facut si de data asta din prunele aduse de vecinu si ceva mere culese tot de el.Mere mai am si eu in curte,dar daca el mi-a dat , sa fie primit, din ale mele am facut placinta.

Spuneam si intr-un post anterior ca am in ograda proprie si personala un sclifosit,asa ca am incercat sa ascund prunele,amestecandu-le cu mere si...ve-ti vedea pe parcurs exact cum.

Protagonistele de azi sunt:

1,5 kg prune
1,2 kg mere
500 gr zahar
zeama de lamaie
5 pastai de cardamom

Prunele le-am spalat si le-am scos samburele, dupa care le-am pus intr-un vas si le-am presarat cu zahar, lasandu-le asa aproximativ 2 ore.

Merele le-am spalat si doar am scos cotorul necuratandu-le de coaja, aceasta fiind foarte sanatoasa si plina de pectina.Dupa ce am scos cotorul le-am taiat bucatele si stropit cu zeama de lamaie pentru a evita oxidarea.In momentul in care le-am curatat pe toate le-am pus impreuna cu prunele intr-un vas incapator si le-am pus la foc mediu.

Nu am adaugat deloc apa, prunele si-au lasat destula zeama

In momentul in care merele s-au inmuiat am blenduit toata compozitia, apoi am dat prin strecuratoare pentru a elimina urmele de coaja de pruna, obtinand astfel un gem cat mai fin pe care sa-l manance cu placere si cel mai mare sclifosit. Dupa operatiunea asta am mai dat iarasi oala pe foc cat sa traga cateva clocote, adaugand si cardamomul pe care l-am mojarit inainte. Am turnat compozitia in borcanele sterilizate(stiti voi procedura deja, nu?) apoi le-am intors cu susu in jos :-) si lasat asa vre-o ora apoi pus frumusel alaturi de restul conservelor.

PS: Puteti ca prunele sa le opariti inainte si apoi curatate de pielita,dar mie la 1,5 kg mi s-a parut munca de Sisif,asa ca am preferat blenduite si apoi date prin strecuratoare

Supa crema de ceapa cu radicchio

Ador supele creme si imi place chiar si supa de ceapa clasica, asa ca atunci cand am vazut retetea am zis ca asta este perfecta pentru mine.Aveam o capatana de radicchio ca marisoara si aveam in minte decat retetele clasice de paste si salata deja facusem din jumatate, asa ca punandu-ma pe cautat am dat peste reteta asta pe Cookaround.
Este extrem de simpla si cu putine ingrediente.Reteta prevedea supa de vita, eu am inlocuit-o cu cea vegetala facuta din delicatul pasta facut in Thermomix.

Fiind singura eu am facut jumatate de portie,dar am sa va dau cantitatile din reteta originala care sunt pentru 4 persoane

500 gr ceapa
2 tije de telina
300 gr radicchio
1 catel usturoi
4 linguri ulei de masline
2 l supa vegetala
2 linguri faina de orez
sare
piper

Eu am injumatatit cantitatea de ceapa,dar am pastrat cele 2 tije de telina si capatana de usturoi.

Ceapa se curata si se toaca jumatate din cantitate.Tija de telina se spala si se taie si ea bucati potrivite.Se pune intr-o oala uleiul la incins si se adauga jumatate din cantitatea de ceapa, telina si usturoiul.Se lasa sa se dunstuioasca usor dupa care se adauga restul de ceapa tocata grob.Se adauga supa si se lasa la foc mic 40 de minute.La final se paseaza si se adauga faina de orez, eu personal n-am adaugat deoarece nu mi s-a parut necesar, consistenta cremei pentru mine era perfecta.Se condimenteaza.Radicchio se toaca marunt(sau mai grob ca mine) si se adauga peste supa in boluri.Se serveste cu felii de paine prajita pe care eu le-am frecat cu o capatana de usturoi.

Zwetschgenmus

N-am facut niciodata magiun,dar tot citind pe net mi-am dat seama  ca Zwetschgenmus-ul meu e un fel de magiun de-al nostru.

Din bunatatea vecinilor mei (care fie vorba intre noi, habar n-au ce sa faca cu fructele care le au prin ograda), m-am pricopsit(da in sens bun) cu 16  kg de prune.Nu le-am facut pe toate magiun, normal ,ca am un mofturos in casa care nu e prieten cu prunele in gemuri ci le-am impartit in mai multe categorii si pe parcurs am sa va arat cam ce am facut cu ele.
Dar revenind la magiunul nostru care e si bun, sanatos, bio si mai ales fara zahar si pentru care n-avem nevoie decat de 3 ingrediente

3 kg prune
3 batoane scortisoare
4cl Slibowitz(tuica)

Prunele le-am spalat, le-am taiat pe jumatate si am scos samburii.Curatate fiind le-am pus in tava de la cuptor.

Asezate frumos in tava, le-am dat la cuptor pret de 1 h la 200 grade Celsius

Dupa ce au stat cumintele la cuptorul setat la 200 grade, le mai lasam inca o ora , de data asta la 160 grade.

In timpul asta dinspre bucatarie vine un miros naucitor, de-ti vine sa le mananci asa( prunele) si sa nu mai ajunga in borcan pentru la iarna.Dar infranandu-mi pofta le-am lasat acolo frumusel pana s-a scurs timpul, dupa care le-am scos frumusel si le-am blenduit.

Odata blenduite le punem intr-o oala impreuna cu batoanele de scortisoae si le lasam la foc mic in jur de 1-1 1/2 h,

amesteand din cand in cand pentru a nu se prinde

La final dupa ce luam oala de pe foc adaugam tuica de prune(cine are), eu n-am avut si am adaugat o grappa  .

Normal ca puteti renunta la ea,dar ii da o savoare aparte,plus ca nu dauneaza, cantitatea e prea mica chiar si in cazul in care mananca si copii. In momentul in care s-a adaugat tuica,am scos batoanele de scortisoara, apoi se amesteca repejor  adaugand in borcane imediat (care au fost in prealabil sterilizate) si se sigileaza in pas de mars:-).

Mie mi-au iesit 3 borcane a 400 gr.

Sos de patrunjel

Tic-tac, tic-tac, minute, ore, zile se scurg cu o repeziciune parca mai mare ca pana acum.
Luna de luna , sfarsitul de luna este dedicat Provocarii Secrete organizate de minunata noastra gazda Ama.
Ca de fiecare data gazda noastra ne  repartizeaza cate un blog din care sa ne inspiram, iar eu am avut deosebita placere de a rasfoii(oare a cata oara) blogul lui Catkitchen care din punctul  meu de vedere este The Best cand vine vorba de ciuperci.Mi-ar place sa cunosc   si sa deosebesc ciupercile bune de ale otravitoare,  sa pot colinda padurile in cautarea acestora.

Multe retete mi-au placut, defapt cam toate, ma hotarasem la una, dar intre timp Dl. cuptor s-a gandit sa intre in greva, asa ca am incercat sa ma axez pe ceva ce presupunea doar aragaz.

Dupa indelungi dezbateri cu mine insami m-am hotarat pentru Sosul de patrunjel.Un sos delicios,care,da merge de minune la peste,dar eu Gica contra am optat sa il folosesc la altceva.

Este simplu de facut si super delicios.Ei bine si pentru el avem nevoie de ingrediente, nu?
Asadar aliniate frumos pentru a fi foliste se afla:

50 gr unt
35 gr faina
500 ml supa vita(eu am pus de legume)
1 legatura de patrunjel
1 legatura de marar
1 galbenus
4 linguri smantana lichida
zeama de la 1/2 lamaie
sare
piper


Untul se topeste  dupa care se adauga  faina, amestecand mereu.Cand faina a fost absorbita de unt, adaugam treptat supa , amestecand continuu pentru a evita formarea de cocoloase.Se lasa pe foc sosul 2-3 minute, timp in care amestecam mereu.
Smantana se amesteca cu galbenusul si zeama de lamaie, dupa care se aduga peste sos.Mararul si patrunjelul tocate marunt se adauga si ele peste sos si amestecul cu galbenus.Se mai lasa sa trag 2-3 clocote.Condimentam dupa gust.

Se serveste imediat dupa pofta inimii.

In cazul meu servit alaturi de salata, ciupercute oparite si ou fiert.

Dar si alaturi de cartofi noi fierti in coaja.

Fusion cuisine

In  una din preumblarile mele prin oras "am dat" nas in nas cu un magazin asiatic si cum normal ca nu stiam  ca il voi vizita nu aveam la mine nici o lista.Asa ca am cumparat  produse despre care aveam o vaga ideea ce ar putea ajunge dar si altele care m-au incantat.
Printre cumparaturile aflate in cos sau aflat ciuperci Enoki si varza Pak Choi.

Mai demult vazusem o reteta cu ciuperci Enoki,da nu mai stiam exact provenienta si cum voiam sa mananc si ciupercile si varza impreuna am combinat "clasica" omleta in care am pus ciupercile Enoki si am servit alaturi de varza Pak Choi crocanta.

Starletele de azi sunt:

Pak Choi

si Enoki

Cantitati n-am sa dau,am pus la ochi totul, oricum toata lumea stie sa faca o omleta, nu? Ciupercile le-am taiat de partea" radacinoasa" si le-am desfacut in evantai.Ouale le-am batut si condimentat dupa gust si pus in tigaia incinsa unsa cu putin ulei de nuci.Ciupercile le-am adugat putin inainte de a intoarce omleta.

Intre timp am pus la incins in wok putin ulei de susan si am adaugat frunzele de varza, lasand se devine crocante, saltand mereu pentru a nu se arde.In functie de flacare nu ar trebui sa dureze mai mult de 5 minute.Inainte de a le scoate am adaugat si cativa muguri de pin pe care i-am lasat sa se rumeneasca alaturi de varza. Se sareaza dupa gust.Am servit impreuna cu omleta.

moliciunea omletei, crocanteala verzei, hmmm un deliciu