marți, 25 septembrie 2012

Sos de patrunjel

Tic-tac, tic-tac, minute, ore, zile se scurg cu o repeziciune parca mai mare ca pana acum.
Luna de luna , sfarsitul de luna este dedicat Provocarii Secrete organizate de minunata noastra gazda Ama.
Ca de fiecare data gazda noastra ne  repartizeaza cate un blog din care sa ne inspiram, iar eu am avut deosebita placere de a rasfoii(oare a cata oara) blogul lui Catkitchen care din punctul  meu de vedere este The Best cand vine vorba de ciuperci.Mi-ar place sa cunosc   si sa deosebesc ciupercile bune de ale otravitoare,  sa pot colinda padurile in cautarea acestora.

Multe retete mi-au placut, defapt cam toate, ma hotarasem la una, dar intre timp Dl. cuptor s-a gandit sa intre in greva, asa ca am incercat sa ma axez pe ceva ce presupunea doar aragaz.

Dupa indelungi dezbateri cu mine insami m-am hotarat pentru Sosul de patrunjel.Un sos delicios,care,da merge de minune la peste,dar eu Gica contra am optat sa il folosesc la altceva.

Este simplu de facut si super delicios.Ei bine si pentru el avem nevoie de ingrediente, nu?
Asadar aliniate frumos pentru a fi foliste se afla:

50 gr unt
35 gr faina
500 ml supa vita(eu am pus de legume)
1 legatura de patrunjel
1 legatura de marar
1 galbenus
4 linguri smantana lichida
zeama de la 1/2 lamaie
sare
piper


Untul se topeste  dupa care se adauga  faina, amestecand mereu.Cand faina a fost absorbita de unt, adaugam treptat supa , amestecand continuu pentru a evita formarea de cocoloase.Se lasa pe foc sosul 2-3 minute, timp in care amestecam mereu.
Smantana se amesteca cu galbenusul si zeama de lamaie, dupa care se aduga peste sos.Mararul si patrunjelul tocate marunt se adauga si ele peste sos si amestecul cu galbenus.Se mai lasa sa trag 2-3 clocote.Condimentam dupa gust.

Se serveste imediat dupa pofta inimii.

In cazul meu servit alaturi de salata, ciupercute oparite si ou fiert.
Dar si alaturi de cartofi noi fierti in coaja.

marți, 18 septembrie 2012

Fusion cuisine

In  una din preumblarile mele prin oras "am dat" nas in nas cu un magazin asiatic si cum normal ca nu stiam  ca il voi vizita nu aveam la mine nici o lista.Asa ca am cumparat  produse despre care aveam o vaga ideea ce ar putea ajunge dar si altele care m-au incantat.
Printre cumparaturile aflate in cos sau aflat ciuperci Enoki si varza Pak Choi.

Mai demult vazusem o reteta cu ciuperci Enoki,da nu mai stiam exact provenienta si cum voiam sa mananc si ciupercile si varza impreuna am combinat "clasica" omleta in care am pus ciupercile Enoki si am servit alaturi de varza Pak Choi crocanta.

Starletele de azi sunt:

Pak Choi

si Enoki
Cantitati n-am sa dau,am pus la ochi totul, oricum toata lumea stie sa faca o omleta, nu? Ciupercile le-am taiat de partea" radacinoasa" si le-am desfacut in evantai.Ouale le-am batut si condimentat dupa gust si pus in tigaia incinsa unsa cu putin ulei de nuci.Ciupercile le-am adugat putin inainte de a intoarce omleta.
Intre timp am pus la incins in wok putin ulei de susan si am adaugat frunzele de varza, lasand se devine crocante, saltand mereu pentru a nu se arde.In functie de flacare nu ar trebui sa dureze mai mult de 5 minute.Inainte de a le scoate am adaugat si cativa muguri de pin pe care i-am lasat sa se rumeneasca alaturi de varza. Se sareaza dupa gust.Am servit impreuna cu omleta.
moliciunea omletei, crocanteala verzei, hmmm un deliciu

miercuri, 12 septembrie 2012

Prajitura cu mere si prune

Este toamna deja, se simte in aer , se vede pe campuri,o simt animalele, o simtim si noi.
Nu-mi pare rau ca a venit, ador toamna,mai ales zilele acelea caldute cand poti sta relaxat cu o carte in mana, iar razele soarelui iti mangaie obrazul fara al arde.
Toamna mai mult ca oricand copilul din mine se trezeste, e vremea scolii, e vremea unui nou inceput.
Si ca un omagiu adus toamnei am pregatit o prajiturica simpla cu ce natura a fost buna sa ma binecuvanteze.
Prunele au fost ultimile culese din copac , o ofranda a verii adusa toamnei.

Pentru a pune in aplicare am avut nevoie de :

125 unt( moale)
100-125 gr zahar
2 oua
150 gr faina
1 lingurita praf de copt
2 linguri smantana
2 mere
6 prune
50 gr stafide
100 gr fulgi de migdale
zeama lamaie

Prunele proaspete se pot inlocuii cu cele uscate, daca va place mai dulce prajitura puneti mai mult zahar mie mi-a fost suficient doar 100 gr, iar stafidele puteti si pe ele sa le folositi in cantitate mai mare(pana la 100gr).Eu si de data aceasta am folosit faina de alac,dar merge si cu faina normala. Migdalele se pot inlocuii cu alune de padure macinate

Untul l-am pus in robot si l-am batut/frecat cu zaharul pana a capatat consistenta unei creme.Am adaugat apoi ouale pe rand,amestecand dupa fiecare apoi am  adaugat faina amestecata cu praful de copt.La final dupa ce toate ingredientele au fost incorporate am adaugat smantana.


Merele le-am spalat si am scos cotorul, apoi le-am taiat felii,dar fara a ascoate coaja.Le-am stropti cu putina zeama de lamaie ca sa nu oxideze. Am scos samburii prunelor si apoi pe aceastea le-am taiat bucatele. Stafidele le-am pus la inceput pana sa ma apuc de prepararea aluatului impreuna cu o lingura de Marsala la "marinat", se poate folosii esenta de rom sau se lasati asa uscate. Jumatate din mere, prunele si stafidele se pun peste aluat si se amesteca.
Se unge o tava cu circumferinta de 24(eu am avut una de 20) cu unt si se presara cu pesmet si se adauga aluatul,
nivelam si adaugam restul de mere si migdale(cine doreste)
Se la cuptorul preincalzit la 200 grade si se lasa 30-35 minute.Eu la inceput acopar tava cu folie de aluminiu pentru a evita sa se rumeneasca prea repede, la jumatatea timpului o scot. Proaspat scoasa din cuptor
O aroma atat de placuta emana ca abia m-am abtinut sa nu o tai fierbinte
Merele putin uscate dar totusi suculente, migdalele aurii si crocante....
Aluatul pare un pic umed,dar nu este
Servita alaturi de un ceai este perfecta.
Si inca o bucatica
Si cum imi place toamna si am tot pomenit de asta am sa inchiei cu o poezie pe care eu o indragesc tare mult.

 "Cad frunzele, cad ca din departare,
 de parca vestejesc gradini în ceruri,
 cu gesturi de negare cad, de-a rîndul.

 Iar noptile, cum cade greu pamîntul
 din toate stelele, într-o însingurare.
 Noi toti cadem. Si mîna asta, iata.
 Caderea, vezi, e-n toti si în oricine,

 Si totusi, este Unul care tine
 nespus de blînd, pe mîini, caderea toata."
Rainer Maria Rilke - Toamna

marți, 11 septembrie 2012

Paté de vita si sardine

De fel nu ma omor cu ficatul si cum jumatatii mele ii place a luat intr-o zi si normal ca nu l-am facut pe tot ca era mult.Din restul ce a ramas care deja nu mai mergea congelat fiind cam puntintel am zis sa  incropesc ceva mai altfel pe care cat de cat l-as gusta si eu.
Mai aveam prin frigider ceva sardine in ulei si pornind de la o retetea de crostini alla toscana mi-a iesit ceva alla Ioana :-).

Mi-a iesit o portioara mica folosind urmatoarele:

250 gr ficat de vita
70 gr sardine in ulei
1 ceapa
2 catei de usturoi
2 lingurite capere
20 ml vin alb
1 lingura ulei masline

Ceapa si usturoiul le-am tocat si apoi calit in ulei pana au capatat o nuanta translucida, apoi am adaugat ficatul taiat bucatele si am lasat sa se intrepatrunda.Cand ficatul si-a schimbat culoare si nu mai era sangeriu am adaugat vinul si am lasat sa se evapore.
Cand vinul s-a evaporat am adaugat sardinele tocate impreuna cu caperele si ele tot tocate.Se mai lasa putin pe foc pana capata o consistenta mai cremoasa.
Eu sare n-am adaugat ca aveau destul sare sardinele.
Cand am obtinut consistenta dorita am luat de pe foc si am blenduit.Daca dorit sa prinda o culoare mai deschisa puteti adauga putin unt.Eu am preferat fara.

Am servit imediat cu paine prajita pe plita.

La inceput predomina aroma sardinei si este destul de molcutza compozitia.Firicielele ce se vad sunt de la sardine, sunt "oasele" care defapt se topesc instant in gura.
A doua zi deja devine mai ferm ,iar gustul sardinei nu mai persista ca in prima zi.
PS:pentru a nu exista nelamuriri referitor la sardine am sa las linkul catre Wikipedia unde sunt lamuri referitoare la sardinele folosite de mine, care conform spuselor lui Wiki ar fi hamsii:).

joi, 6 septembrie 2012

Sos "mama"


Cum e vremea conservelor iar tema aleasa de Nicol de la Alldaycooking  pentru Provocare Dulce Romanie de luna aceasta este D-ale camarii, am zis ca merge de minune sa particip cu sosul  meu dupa reteta mamei.

Ador sosul asta, aduce putin cu zacusca si chiar al meu sot il manca pe paine.Merge la aproape orice mancare, eu chiar am facut ardei umpluti si carnea pentru ei am amestecat-o cu sosuletul asta.E demential si daca n-ai limita nu te poti oprii doar la a-l folosii in mancare si sa nu-l pui si pe paine.:-)

Mama ne facea in fiecare an , ea facea din 5 kg de ceapa, normal ca eu am micsorat cantitatea, ca pentru noi ar fi fost prea mult, plus ca as mai putea sa mai fac cand se termina mai ales ca gasesc ardei mai tot timpul anului.

Si iaca ingredientele ce duc la creeare sosuletului minune

1 1/2 kg ceapa
800 gr morcovi
800 gr ardei capia
300 ml ulei
2 l sos de rosii
sare
Ceapa am curatat-o si tocat-o marunt, morcovii la fel.Ardeii i-am copt (cu o zi inainte) si i-am taiat bucatele.


Trebuie sa va inarmati cu ceva rabdare sa treceti peste multele lacrimi varsate datorita cepei,dar se merita. Eu am avut conserve de rosii chery tare bune si am pus in Thermomix , le-am mixat putin si apoi le-am fiert vreo 10 minute.


Intr-o oala incapatoare (e bine sa puneti de la inceput in una mai mare ca sa nu patiti ca mine ca a trebuit sa mut din oala de 5 l in cea de 7) se pune uleiul la incins si apoi ceapa,
lasandu-se pana scade apa lasata de ceapa, dupa care se adauga morcovii si ardeii.
Se amesteca bine ,dupa care se adauga si sosul de rosii.
Se lasa la foc mediu sa fiarba pana se ingroasa si scade putin.Cand e aproape gata se sareaza dupa gust.Eu n-am pus nici un fel de conservant,am adaugat doar un strop de sare mai mult, mai ales ca atunci cand am sa-l folosesc nu mai adug.
Dupa ce a fost gata am pus-o in borcanele sterilizate in prealabil si pentru a fi sigura ca totul o sa fie ok, am pus deasupra putin ulei cat sa faca un etans mai bun si sa nu se formeze floare. Inca o masura de precautie pentru o conservare mai buna a fost sa mai fierb inca putin dupa ce pusesem deja sosul in borcane.Intr-o oala pe fundul careia pusesem un prosop am pus borcanele si am adaugat apa pana in dreptul capacului dand la fiert inca 10-15 minute.
Dupa ce le-am sterilizat si prin fierbere, le-am scos si bagat la culcarica sub patura pana a doua zi cand au fost gata de pus langa restul conservelor.
Un deliciu de sos cum numai mami face,de aceea l-am si denumit Sos "mama"
Deja jumatate de borcan s-a dus.

miercuri, 5 septembrie 2012

Gem mixt (nectarine,prune si mure)

Imi plac fructele, cred ca tuturor ne plac, dar  de multe ori se inmoaie prea repede si atunci nu-mi mai plac.Cand musc dintr-un fruct vreau sa-mi ramana amprenta dentara in el,nu sa ma umblu de zeama pe maini.
Ei bine si cum in cosul de fructe aveam diverse:nectarine, prune galbene, prune negre si toate incepusera sa se inmoaie putin, am zis ca este cazul sa le arunc in oala sa fac ceva bun cu ele.
Pe langa prune si nectarine aveam niste mure culese din padure si cativa samburi de caise(vreo 20 asa).Ideea cu murele m-a venit in timp ce fierbeam deja primele doua ingrediente, parca simteam ca mai necesita o aroma, iar la final a iesit ceva ce m-a inaltat la cer, dar pana la urma revenind cu picioarele pe pamant.

Pe vremuri bunica mea ne facea dulceata de caise si punea si samburii, cred ca era cea mai buna dulceata mancata vreodata.

Ei bine,revenind la oile nostre,pardon, gemul meu sa va spun ce am folosit pana la urma .

730 gr prune
250 gr nectarine
mure(cat intra intr-un pumn)
300 gr zahar
200 ml apa
1 tija scortisoara
1 varf lingurita cardamom

Prunele si nectarinele le-am pus in apa clocotita aproximativ un minut pentru a putea sa le curat de coaja.Le-am scos intr-o strecuratoare, am curatat coaja si am scos samburii.

Am taiat fructele bucati nu foarte mici , deoarece imi place sa le simt, nu sa mananc piure de fructe , dupa care impreuna cu zaharul, apa si scortisoara le-am pus la fiert. Abia cand gemul era aproape inchegat am adaugat murele, samburii de caise si cardamom-ul, pentru a-si pastra fermitate.
Procesul este la fel ca si restul gemurilor/dulceturilor pe care le-am facut.Am fiert la foc mediu pana in momentul in care in urma probei cu picatura compozitia era inchegata.
 Rezulta un gem aromat.
cu iz de amintiri din copilarie si dor nebun de bunici.
Pozele spun multe, cuvintele sunt de prisos.Oricine a avut bunici la tara cred ca isi poate imagina putin din gustul ce poza nu o poate face.